S-a stins din viaţă omul politic şi de cultură Mircea Ionescu Quintus

Mircea Ionescu Quintus, fost preşedinte al Partidului Naţional Liberal, a murit ieri, la vârsta de 100 de ani. Quintus a fost decorat cu Ordinul „Steaua României” în rang de ofiţer de preşedintele Klaus Iohannis în luna martie, când a împlinit vârsta de 100 de ani, în semn de „înaltă apreciere pentru contribuţia remarcabilă la consolidarea unei vieţi politice democratice în România şi pentru dăruirea de care a dat dovadă de-a lungul întregii sale cariere politice, precum şi pentru exemplul de conduită civică”. Seniorul liberal a fost senator în legislaturile 1996-2000 şi 2004-2008, ales în judeţul Prahova pe listele partidului PNL. A deţinut, de asemenea, funcţia de ministru al Justiţiei în guvernul Stolojan, primul după 1989. „Viaţa mea a fost un roman”, spunea seniorul liberal la Cotroceni, care a compus şi o epigramă pentru aniversare: „Vreo sută ani mi se adună / Ca prin păduri semeții brazi / Și s-or găsi destui să spună/ Ce mai înseamnă suta, azi!” Mircea Ionescu Quintus s-a născut la 18 martie 1917 la Herson (Cherson), în Crimeea, unde familia era refugiată.
A absolvit Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti (1927-1934). Este licenţiat „cum laude” al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1938), fiind specialist în drept şi procedură penală. Membru fondator al grupului „Gânduri şi rânduri”, se află între cei care întemeiază şi editează revista cu acelaşi nume (Ploieşti, 1937-1938). După război conduce, din 1945, Organizaţia Tineretului Liberal din Prahova. În 1946 este arestat timp de câteva luni; eliberat, îşi reia funcţia până la desfiinţarea Partidului Naţional Liberal. Arestat a doua oară în 1952, este întemniţat şi trimis în coloniile penitenciare de la Poarta Albă, Coasta Galeş, Peninsula Valea Neagră, Borzeşti. După eliberare (1954) practică avocatura intermitent, căci este reţinut şi eliberat de încă două ori, în 1956 şi în 1957. Din 1964 revine şi în viaţa literară, fiind mulţi ani preşedinte al Clubului Umoriştilor Prahoveni.
A fost preşedinte al Organizaţiei judeţene Prahova a PNL (1990-1993). În această calitate, în perioada februarie-iunie 1990, a fost membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN) -Prahova; vicepreşedinte al PNL (1990-1992); preşedinte al PNL (din 26 februarie 1993, până în 17 februarie 2001); deputat de Prahova în prima legislatură postdecembristă, ales pe lista PNL la 20 mai 1990; vicepreşedinte al Adunării Deputaţilor (18 iunie 1990 – septembrie 1991).
La alegerile parlamentare din 3 noiembrie 1996 a obţinut un mandat de senator de Prahova, iar la 27 noiembrie 1996 a fost ales vicepreşedinte al Senatului României. La 22 decembrie 1999 a fost numit preşedinte interimar, iar la 1 februarie 2000 a fost ales preşedinte al Senatului României; reales senator de Prahova în legislatura 2000-2004; preşedinte de onoare al PNL (din 19 oct. 2002). Este scriitor, preşedinte de onoare al Uniunii Epigramiştilor din România şi membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este membru al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România; veteran de război, decorat în 1942 cu Ordinul „Coroana României” cu spade şi panglici.
A primit, în aprilie 2009, gradul de general de brigadă în retragere din partea preşedintelui Traian Băsescu. A primit, de asemenea, Ordinul portughez „Infante Don Henrique”, în grad de Mare cruce şi Ordinul danez „Daneburg”, în grad de Mare cruce.
În anul 2009, cu ocazia „Zilelor oraşului Ploieşti”, a primit o stea pe „Aleea Celebrităţilor” aflată în centru, în zona pietonală Nichita Stănescu. Este „Cetăţean de Onoare” al oraşelor Ploieşti şi Orşova; este căsătorit şi are un fiu.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*