Să ştim pe ce dăm banii: ce fac şi cum funcţionează rachetele Patriot, cine le-a mai cumpărat şi în ce războaie au fost folosite

Intrate în uz în anii ’80 şi folosite, de atunci, în mai toate conflictele din Orientul Mijlociu, rachetele Patriot costă în jur de 2-3 milioane de dolari bucata, sunt mobile şi beneficiază de mai bine de 20 de ani de evoluţie continuă a sistemelor de ghidare radar şi software şi a caracteristicilor aerodinamice. Dincolo de caracteristicile tehnice, pe care le vom prezenta mai târziu, stau controversele privind eficacitatea sistemului.

3,9 miliarde de dolari reprezintă 2% din Produsul Intern Brut (PIB) al României din anul 2016, adică suma pe care România s-a angajat în faţa NATO s-o investeacă anual în Apărare. Sunt suficienţi bani pentru a realiza cele două autostrăzi spre vest, Sibiu – Piteşti şi Comarnic – Braşov. Valoarea vehiculată pentru achiziţia de sisteme anti-aeriene de apărare „Patriot” de către România de la americani nu este definitivă şi va fi plătită pe parcursul mai multor ani.

Sistemul Patriot de apărare împotriva rachetelor balistice a intrat în dezvoltare începând de la sfârşitul anilor 1960 şi în producţie începând din 1976. A ajuns în dotarea forţelor armate ale Statelor Unite în 1981 şi a devenit operaţional în 1984. Este compus dintr-un ansamblu radar sofisticat, cu o rază de acţiune de câteva sute de kilometri şi precizie ridicată, o staţie de comunicaţii, generator electric, o platformă de lansare şi rachetele propriu-zise.

Actuala generaţie de rachete Patriot, PAC-3, operaţionale din 2002, sunt mai mici ca dimensiuni faţă de prima generaţie, de aproape trei ori mai uşoare şi nu poartă încărcătură de explozibil, ci au rolul de a lovi proiectilul pe care îl interceptează. O instalaţie poate transporta şi lansa până la 16 rachete. Potrivit informaţiilor din presă, o rachetă Patriot costă până la 3 milioane de dolari.

Primul conflict în care au fost desfăşurate rachetele Patriot a fost războiul din Golf din 1991 – Operaţiunea Furtună în Deşert. A fost vorba despre o generaţie mai veche a sistemului, cu patru rachete per instalaţie, al căror rol era să-şi detoneze încărcătura de explozibil foarte aproape de obiectul ţintit, astfel încât să-l distrugă sau să provoace o deviere semnificativă de la ţintă.

Atunci au apărut şi primele controverse. Presa americană şi comunitatea ştiinţifică au dezbătut pe larg rata de succes a sistemului Patriot. Iniţial, Pentagonul a susţinut că rachetele Patriot au oprit 80% din rachetele Scud (de provenienţă sovietică) lansate de Irak împotriva Arabiei Saudite. Mai târziu au apărut estimări care au plasat rata de succes a sistemelor Patriot împotriva rachetelor Scud la sub 25%, potrivit revistei Air & Space, aflată sub tutela Muzeului de Aeronautică şi tehnologie Aerospaţială din cadrul Institutului Smithsonian. Mai târziu, în timpul războiului din Irak din 2003, Pentagonul a revendicat o rată de succes de nouă din nouă a interceptoarelor Patriot împotriva rachetelor Scud, însă au apărut întrebări privind alte 14 rachete Scud lansate de irakieni împotriva cărora nu au fost lansate interceptoare.

Tot în 2003, un pilot american şi doi piloţi britanici au fost ucişi după ce avioanele lor, un F/A-18, respectiv un Tornado, au fost doborâte de rachete Patriot din cauza unor erori software.

Începând din 1991 au fost lansate peste 600 de rachete Patriot, majoritatea în teste, iar sistemul beneficiază de zeci de ani de evoluţie a puterii de calcul a computerelor, a software-ului, ansamblului radar şi sistemelor de ghidare. Rachetele Patriot din ziua de azi „văd” mai bine, sunt mai agile, mai rapide şi mai precise decât cele folosite în cele două războaie din Golf.

Citeste continuarea pe economica.net

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*