Speranța poate prinde rădăcini

Nicoleta Dumitrescu

 

E sfârșit de decembrie, dar inclusiv ieri dimineață ochiurile de apă de pe străzi sau trotuare n-au apucat să fie căpăcite măcar cu un strat foarte fin de gheață. Este vreme de primăvară, căldura nefirească reușind să mențină prin grădini gălbenelele încă în floare lângă tufe de crizanteme care și-au mai păstrat și ele florile, chit că petalele nu mai păstrează fidel nuanțele originale.

De altfel, dimineața de ieri a debutat cu un soare generos, în ciripit de vrăbii, de parcă peste câteva zile ar veni Paștele nu sfârșitul de an!
Cert este că întreg anul acesta a fost unul nefiresc, în condițiile în care virusul cel nou a reușit să răstoarne firescul întregii planete. Nimic nu mai este cum a fost, nici măcar distanța dintre oameni, apropierea și mângâierea fiind transformate în bariere obligatorii pentru a încerca să fie ținut în frâu coronavirusul. Fiind final de an, există împământenit obiceiul de a se face bilanțul a ceea ce a mers bine sau rău. 2020 a ieșit însă din toate tiparele! Și, cu siguranță, vor mai fi ani buni și de acum încolo în care 2020 va mai scrie multă istorie în toate domeniile, mai ales în domeniile vitale și existențiale ale unei națiuni ori stat. Și asta deoarece litera de lege a anului 2020 a fost adaptarea. Adaptarea de a trăi alături de noul virus căruia îi poți simți răsuflarea, chiar dacă și după 10 luni de la apariție acesta poate fi văzut clar doar după efectuarea testului, la microscop!
Prin urmare, după un asemenea an, e greu, mai mult decât greu, să tragi linie pentru a vedea răul și binele anului 2020, având în vedere că pare că răul a predominat! În aceste condiții, cu siguranță, chiar după primele luni de carantină totală, mulți și-ar fi dorit să fie chiar de a doua zi, după ieșirea din starea de urgență, 31 decembrie 2020, astfel încât să se poată spună ”cele rele să se spele…”, astfel încât să existe speranța că ”se pot aduna și cele bune”…
Odată începută campania de vaccinare anti-Covid, mulți au văzut în acest vaccin un fel de luminiță de la capătul tunelului, cu toate că sunt și destui sceptici în ceea ce privește eficacitatea acestuia, însă noile tulpini ale covizilor, mai rezistente și mai contagioase decât primele apariții, din primăvară, pun, din nou, sub semnul întrebării, ziua când omenirea se va declara liberă de coronavirus!
În aceste condiții, cea care poate prinde rădăcini, la acest final de an, nu poate fi decât speranța. Speranța că într-un final, nu se știe când deocamdată, firescul va deveni firesc, că măștile de protecție a feței, care să acopere nasul și gura, nu vor mai fi obligatorii, că distanțarea socială și păstrarea distanței de minimum doi metri vor dispărea, că vor putea fi reluate întâlnirile între rude, între prieteni, între cunoscuți, că ne vom putea îmbrățișa și ne vom putea ține de mână. Că nu vor mai exista spitale covid, spitale suport covid și secții covid, că nu vor mai exista combinezoane, dezinfectanți care să distrugă 99,9% dintre coronaviruși, iar spălatul pe mâini va deveni o plăcere… E greu de ghicit, prin urmare, cât va mai face istorie pandemia pornită anul acesta, dar dacă speranța poate prinde rădăcini, la final de 2020, atunci binele care se lasă așteptat poate va reuși să readucă firescul în nefirescul care a întors toată lumea pe dos!

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*