Posts Tagged ‘Inedit’

VIDEO: Rezumatul victoriei lui “U” Cluj de la Bistriţa. Echipament inedit pentru “şepcile roşii”

Universitatea Cluj a câştigat, 2-1, meciul cu 1. FC Gloria Bistriţa, din turul trei al Cupei României. A fost un joc controlat aproape total de către elevii lui Adrian Falub, care au avut puţine emoţii, şi acelea pe final. Scorul putea fi mai mare dacă Florescu şi Ursu nu ar fi nimerit bara, însă obiectivul […]

Sofia Schek, artista de circ care şi-a găsit sfârşitul la Lugoj

Într-un colţ al Cimitirului Romano-Catolic din Lugoj se află mormântul unei tinere care are o poveste aparte. Sofia Schek, căci despre ea este vorba, a murit la doar 29 de ani în nişte împrejurări dramatice, despre care vechii lugojeni îşi mai aduc aminte. Sofia era artistă de circ şi a murit în urma unei căzături de la mare înălţime, în timpul reprezentaţiei Circului „Piccolini”, care a fost la Lugoj în luna septembrie a anului 1956. În urmă cu mai bine de 50 de ani, Circul „Piccolini” sosea la Lugoj cu artişti originari din mai multe ţări. Printre aceştia se afla şi trapezista Sofia Schek, de origine cehă. Artista făcea un număr foarte apreciat de public, dar şi foarte periculos. Suspendat de cupola circului, partenerul ei ţinea în echilibru o bară prinsă cu sfori, de care era agăţată Sofia. Partea cea mai periculoasă a numărului era atunci când fata se învârtea în jurul unicului punct de echilibru oferit de partener. Un martor ocular prezent la fatidica reprezentaţie de la Lugoj, povesteşte ce s-a întâmplat. Circul ”Piccolini” era amplasat în apropierea actualei Pieţe agro-alimentare a oraşului, pe malul Timişului, pe un loc unde mai târziu au fost contruite blocurile de pe splai. […]

Adrian Ianculescu – performerul absolut al gimnasticii masculine lugojene

Numele lui Adrian Romolus Ianculescu va rămâne cu siguranţă în cartea de aur a sportului românesc. Născut la Lugoj la 28 octombrie 1973, el face parte din celebra familie Dobrin, cu importante conotaţii în istoria oraşului. Prima medalie mondială din istoria gimnasticii masculine româneşti Cea mai valoroasă medalie a sa a fost şi prima din istoria gimnasticii masculine româneşti, şi anume medalia de bronz obţinută la Campionatul Mondial de la Sabae, în Japonia – 1995, de către echipa Masculină a României. De numele lui se leagă şi singura medalie – cea de bronz – câştigată de băieţii noştri la Campionatele Mondiale de la Lausanne (Elveţia), în 1997. Între aceşti doi ani de performanţe sportive la nivel de top, se află participarea la Jocurile Olimpice de la Atlanta (SUA) – 1996 şi un prestigios loc III la Cupa Americii, în acelaşi an. Este primul sportiv din Lugoj care a obţinut rezultate de o asemenea valoare la nivel mondial. 12 ani în loturile reprezentative ale României În perioada 1985 – 1991, a fost component al lotului olimpic de juniori al României, iar din 1991 şi pînă în 1997, la retragerea din activitatea sportivă, a fost component de bază al lotului de seniori […]

Schimbăm regimul, schimbăm şi adresa din buletin

De-a lungul vremii, străzile Lugojului au avut denumiri germane, maghiare, româneşti, regaliste, comuniste sau… capitaliste. Evoluţia în timp a unei ţări, a unei regiuni sau unui oraş poate fi descrisă şi prin alte mijloace decât mărturiile istorice. O oglindă fidelă a schimbării stăpânirilor şi mentalităţilor poate fi… denumirea străzilor unui oraş. Istoria unei ţări poate fi scrisă în diferite feluri, în funcţie de personalitatea istoricului (care poate fi şi el mai mult sau mai puţin…sincer) dar şi de „comandamentele” epocii. Ne amintim bine perioada comunistă şi cultul personalităţii lui Ceauşescu, privit ca încununare a întregii istorii a spaţiului carpato-dunărean, în care Decebal, Burebista, Mircea (nu i se mai zicea „cel Bătrân”, că avem deja unul…), Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Cuza Vodă erau simple jaloane care pregăteau intrarea în scenă a „cârmaciului”. În manualele actuale de istorie, Decebal are „buze senzuale”, iar eroi comunişti gen Vasile Roaită sunt înlocuiţi cu alde Andreea Esca sau Ion Cristoiu. La aşa vremuri, aşa personalităţi… Dacă avem în vedere că Lugojul era considerat „civitas” încă de la 1371, iar patalamaua de „oraş liber regesc” a primit-o dela Regina Isabella la 7 mai 1551 (!), odată cu stema şi privilegiile aferente, merită să vedem […]

Centenarul Marii Uniri – onoare veteranilor! Domnica Goreac, luată de valul războiului din Cernăuţi, şi-a găsit împlinirea la Lugoj

Ultima femeie veteran de război din Lugoj a fost Domnica Goreac. Acum nu mai este în viaţă, dar un portret al ei merită păstrat peste timp. Aceasta este menirea articolului de faţă. În timpul războiului, Domnica Goreac a fost infirmieră şi s-a refugiat cu spitalul de campanie din Bucovina, ajungând – practic fără nici un bun personal, fără acte, doar cu hainele de pe ea – la Lugoj. Aici s-a stabilit definitiv, la o dată pe care şi-o aminteşte: 1 august 1945. În vârstă de 86 de ani la ora interviului (2007), consideră drept cea mai mare realizare a vieţii sale familia, care a dat ţării trei mari nume ale gimnasticii româneşti: Alina, Adrian şi Corneliu Goreac. Al doilea război mondial a izbucnit exact în momentul în care Domnica Goreac îşi trăia cele mai frumoase visuri. Născută la 17 mai 1921 în satul bucovinean Bănceşti din judeţul Suceava, a urmat un liceu agricol şi şcoala de economie la Suceava. Nu va profesa în acest domeniu pentru că, după absolvire, doreşte să devină asistentă medicală. Se înscrie la Şcoala Medicală ce funcţiona pe lângă Spitalul Central din Cernăuţi (aflat pe atunci în componenţa României Mari), însă momentul ales a coincis cu […]

Lugojul are un monument al ciumei

Ioan Nepomuk, patronul catolicilor din Banat, a avut pe vremuri o statuie şi la Lugoj. Statuia era amplasată în faţa fostei Băi Comunale de pe malul Timişului. În anii ’70, autorităţile au vrut să distrugă statuia, însă ea a fost salvată, prin reamplasarea într-un loc mult mai discret: Cimitirul Romano-Catolic din Lugoj, unde a supravieţuit regimului de tristă amintire. Astfel de statui există în toată Europa Centrală, dar şi în câteva oraşe din România, iar valoarea ei este una de simbol. Toate aceste statui, denumite şi „monumentele ciumei”, comemorează sutele de mii de victime ale epidemiei de ciumă care a bântuit Europa anilor 1738-1739. Ucis pentru că nu a divulgat taina spovedaniei Legenda spune că Johannes von Nepomuk a refuzat să-i divulge regelui Wenzel al Boemiei păcatele spovedite lui de către regina Ioana. Nepomuk a respectat tainele Sfintei Împărtăşanii, chiar dacă pentru asta a plătit cu viaţa: a fost torturat, apoi ucis şi aruncat de pe Podul Carol din Praga în apele Vltavei. Pentru această mărturie de credinţă, el a fost sanctificat. Este considerat ocrotitorul Boemiei natale, dar şi al celor ce păstrează o taină, cu bunăcredinţă. Statui ale Sfântului Ioan Nepomuk se află în numeroase oraşe din Europa Centrală, […]

Infractorii Lugojului de altădată! Evadări spectaculoase şi urmăriri cu furci şi topoare

O categorie aparte de răufăcători care terorizau Lugojul la începutul anilor 1800 erau cei evadaţi din închisorile judeţului. Aceştia erau mult mai cruzi şi mai neiertători, pentru că nu se mai puteau aştepta la clemenţă sau graţieri din partea autorităţilor. Pentru ei, evadarea însemna o luptă pe viaţă şi pe moarte cu urmăritorii, încheiată adesea cu pedeapsa capitală – care era ori ştreang, ori decapitare, ori tragere pe roată. De cealaltă parte, forţele de ordine erau la fel de dure, pentru că multe evadări se făceau după uciderea paznicilor. Interesantă este însă reacţia lugojenilor din acele vremuri, care nu se fereau să urmărească, cu furci şi topoare, bandiţii evadaţi. Cronica lui Ioan Boroş abundă în astfel de episoade sângeroase. Boroş pune în legătură înmulţirea nelegiuirilor cu declinul economiei unui Imperiu slăbit de războaiele contra lui Napoleon Bonaparte. Multe grozăvii erau făcute de deţinuţi În dreptul zilei de 19 septembrie 1800, Ioan Boroş, cronicarul Lugojului, notează: “în grădina judeţeană ce era după grădina minoriţilor la capătul str. Caransebeşului, doi robi cari lucrau la acea grădină, pe argatul judeţean care îi păzea l-au omorât în faţa soţiei lui. Soţia nu a putut striga după ajutor, pentru că captivii pe ea au legat-o […]

Misterele de la “Dacia”: capsula timpului zidită la fundație

Înainte anii ‘80, terenul grădinii de vară de la „Dacia” era un spaţiu viran. Când s-a luat decizia să fie valorificat, aici a fost amenajat un salon cu 60 de locuri, dotat cu bucătărie proprie şi o terasă acoperită, cu capacitate de 72 de locuri. În plus, erau nu mai puţin de 200 de locuri la mese şi scaune metalice, cele originale fiind realizate artizanal, cu gust. Grădina avea o scenă de unde muzica se revărsa în fiecare seară, indiferent că era vorba de acorduri de muzică uşoară sau folclor. Grădina de vară şi nucul protector Deasupra grădinii îşi înălţa ramurile protectoare un nuc bătrîn şi înalt de 4-5 metri. „La început se dorea ca nucul să fie tăiat, dar eu m-am opus şi mă bucur că am fost ascultat, pentru că muştelor şi ţînţarilor nu le pria mirosul şi ocoleau locul. Pavimentul cu mozaic de pe jos întregea atmosfera aceea frumoasă de la grădină, care era foarte căutată în epocă. E drept, restaurante în toată regula erau pe atunci doar Dacia şi Dinamo, dar grădina de vară de la Dacia, mereu împodobită cu flori, era nr. 1 în topul preferinţelor pentru nunţi, botezuri, aniversări de căsătorie sau cununii civile. […]

Duel inedit în Gruia. Ioniţă şi Vera ar putea marca împotriva echipelor la care au ieşit golgheteri anul trecut. Ce spune Dan Petrescu

CFR Cluj va juca, sâmbătă seară, ultimul meci pe teren propriu din sezonul regulat. Liderul Ligii I va primi vizita Astrei Giurgiu, o echipă pentru care un rezultat bun în Gruia este esenţial pentru a continua cu şanse mari lupta la play-off. Meciul de mâine va consemna şi un duel inedit. În teren se vor […]

Cum arăta un best seller acum o sută de ani

În zilele noastre, de câte ori este prezentat un best-seller, se obişnuieşte să se spună: „această carte nu trebuie să lipsească din biblioteca dumneavoastră”. Reclama era sufletul comerţului şi pe vremuri, însă unele cărţi chiar că nu lipseau, cel puţin din căminele ştiutorilor de carte. Una din aceste cărţi, numită „Păscălia”, era scrisă, copiată sau adaptată de numeroşi autori, în foarte multe ediţii, de-a lungul timpului. „Păscălia” – o carte nelipsită din casa gospodarului Succesul „Păscăliilor” are ca echivalent în perioada modernă interesul cititorilor pentru lucrările practice, de specialitate, sau pentru publicaţii gen almanah. O ediţie din 1907 intitulată „Păscălie sau carte de zodii aşezată pe şapte planete în care se cuprind 140 de ani începându-se de la anul 1907 şi slujind până la anul Domnului 2046 (!)” reflectă strânsa relaţie pe care oamenii o aveau cu pământul şi atenţia dată schimbărilor produse în natură, de-a lungul anotimpurilor. Cartea, apărută la Editura Librăriei Ciurcu, Braşov, ediţia a treia, „corectată şi înavuţită”, cuprinde poveţe economice, prevestiri de timp, „barometrele naturale”, prevestiri pentru „roadă din destul, pentru nerodirea sau lipsa roadelor, pentru boale şi pilde după adeveririle ţăranilor”, semnele celor şapte planete” etc. „Prăznicarele” conţin ghiduri de interpretare a visurilor şi aşa-numitul […]