Străjeri, temerari şi cercetaşi zidesc, la Ceraşu, punţi trainice spre istorie, cultură şi educaţie

Luiza Rădulescu Pintilie

E cunoscut că prezentul şi viitorul nu pot fi „rupte” de trecut şi că drumurile vieţii oamenilor, ca şi cele ale aşezărilor, au nevoie de punţi trainice dinspre ceea ce a fost spre ceea ce va fi ! În jurul acestui adevăr s-a clădit la Ceraşu- loc încărcat de istorie din partea nordică a judeţului- o frumoasă stare de spirit însufleţită de membrii asociaţiilor „Străjerii daci” şi „Temerarii”. Şi cum cea dintâi reuneşte seniorii localităţii pe a cărei hartă sunt nenumărate mărturii ale unui trecut glorios, iar cea de-a doua- pe urmaşii acestora, legătura dintre generaţii devine astfel şi una a continuităţii. Nu întâmplător membrii celor două asociaţii organizează activităţi şi evenimente comune, fie ele legate de administrarea şi înfrumuseţarea locului în care trăiesc, fie de istorie, cultură şi educaţie.Şi cum toate acestea nu au rămas fără ecou, recent, după cum ne confirma primarul comunei, Dumitru Duca, s-a arătat interesată de implicarea şi dăruirea … străjerilor şi a temerarilor şi o asociaţie de cercetaşi – intitulată „Lupii ageri”- din comuna Popeşti Leordeni. Pasionaţi, la rându-le de istorie, motivaţi de exemplul celei care a fost primul cercetaş al României- Ecaterina Teodoroiu, eroina din Primul Război Mondial- aceştia au dorit să ajungă şi în cimitirul de la Tabla Buţii (Ceraşu), locul în care îşi dorm somnul cel veşnic sute de soldaţi căzuţi la sfânta datorie pentru ţară şi popor. Astfel, 40 de copii şi profesorii lor au organizat la Ceraşu o adevărată tabără de cercetaşi şi împreună cu membrii asociaţiilor „Străjerii daci” şi „Temerarii”,au participat la câteva acţiuni pe care , cu siguranţă, nu au cum să le uite multă vreme. Florile recunoştinţei depuse la Monumentul Eroilor din localitate, Drumul mare de pe Plai ce duce la cimitirul Tabla Buţii şi, mai ales, „templul eroismului „ de la 1300 de metri înlţime, străjuit de brazi falnici care ajung parcă până la cer, vizionarea unui film istoric realizat de un fost elev din comună, pasionat de istorie, rămân, fără îndoială, cea mai „vie” lecţie de istorie pe care o poate învăţa un copil. Şi dacă nu au întârziat să promită că se vor întoarce pe 6 august- când e intrat în tradiţie ca, anual, la Tabla Buţii să se reînalţe „Coloana nemuririi”, drept omagiu de neuitare şi preţuire adus eroilor, atunci e semn clar că învăţămintele acestei lecţii le-au atins deja inima şi mintea. Aşa cum nu au rămas indiferenţi nici în vizita la atelierul de potcovărie, nici când au aflat cum se face căruţa care străbate uliţele satului ori cum se cresc animalele şi, într-un fel, ce înseamnă viaţa la ţară, de la frumuseţea peisajului la vechi meşteşuguri, încă păstrate. Dar, poate, ceea ce i-a impresionat şi mai mult deopotrivă pe seniori şi pe cei tineri a fost ceremonia în care doi tineri care au întrunit condiţiile- deloc puţine şi deloc uşoare- au fost avansaţi la… gradul de „cercetaş”.Iar îndemnul cercetăşiei de a nu trece o zi fără a face o faptă bună e, de asemenea, una dintre acele lecţii care se învaţă nu pentru note, ci pentru viaţă !

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*