Sub vraja culorilor pictorului Marcel Bejgu- la Galeria de Artă Ploieşti şi- au dat întâlnire de gală toate anotimpurile

 

Luiza Rădulescu Pintilie

 

E toamnă deplină, trecută  oficial de echinocţiu,  şi numai un  artist precum pictorul Marcel Bejgu ar fi putut  face ca, în prima zi  de octombrie , în centrul Ploieştiului, într-o galerie neîncăpătoare pentru tablourile  sale nu atât  din punct de vedere al numărului şi al dimensiunilor, ci al regalului pictural prins în rame, să-şi dea întâlnire, sfidând hotarele calendaristice ,  toate anotimpurile  ştiute , plus acelea cărora le conferă frumoasele sale înţelesuri sufleteşti şi  blazonul semnăturii sale artistice inconfundabile.

bejguNumai mestecenii  săi cu  trunchiuri albe şi frunze de-un auriu domol, numai  plutele , pinii şi pâlcurile de arbori de prin vâlcele şi lunci, numai pădurile   tomnatice şi  cele din ierni de poveste, numai casele risipite pe dealuri înzăpezite, pe strada Bobâlna ori  la Şinca Veche se puteau însoţi cu lalele galbene şi roşii, cu trandafiri, bujori roz, floarea soarelui,  sânziene, cârciumărese, petunii, , înstelate luminiţe ale nopţii,  nalbe , ramuri pline de florile primăverii  , căpiţe păstrând mirosul fânului cosit şi   dorul de valuri ale  unor bărci ancorate la mal! Fiindcă le uneşte , într-o armonie perfectă, acelaşi har al tuşelor  duioase, aceleaşi potoliri ale culorii, acelaşi senin care nu e doar  al cerurilor sale, ci al fiecărui tablou în parte,  încât devine o îmbrăţişare a privirii şi o bucurie a inimii.  Se ştie de mult timp de  puterea vindecătoare a culorilor, dar dacă mai este nevoie de încă un argument pentru a-i  reconfirma veridicitate, acesta poate fi găsit în oricare dintre lucrările  pictorului Marcel Bejgu. Şi fiindcă nu a vrut să-şi primească publicul încorsetat, după rigorile actuale,  de bariera măştii şi a distanţării sociale,  distinsul artist a ales să  nu verniseze   noua sa expoziţie ( care va rămâne deschisă până pe 14 octombrie), lăsând  întreagă libertatea acelora care vor alege să-i treacă pragul atunci când îi vor simţi „chemarea”. Şi îmi iau îngăduinţa să adaug că îşi vor oferi un  dar dintre cele alese toţi aceia care vor răspunde acestei chemări.  Venite dinspre patru anotimpuri  calendaristice şi dinspre infinitul anotimp al unui har aparte, căruia i se poate spune, fără teama de a greşi , Marcel Bejgu.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*