Toma T. Socolescu şi Muzeul de Arte Frumoase din Ploieşti. Studiu documentar (II)

Constatin Ilie

Am primit la redacţie un interesant studiu documentar privind deschiderea la Ploieşti, acum 90 de ani, a unui Muzeu de Arte Frumoase, semnat de inginerul Constructor Constantin Ilie, cel care s-a aplecat cu statornicie asupra unor interesante pagini de istorie locală, mai ales legate de personalitatea şi activitatea arhitectului Toma T.Socolescu, pe care de altfel şi l-a ales drept model în viaţă. Vom prezenta integral acest studiu, pe parcursul câtorva numere de ziar.

***

2. Muzeul de Arte Frumoase șiuitarea profesorului-arhitect Toma T. Socolescu

Între anii 1943-2005, în viața muzeului a urmat o nouă perioadă fără Toma T. Socolescu. Patrimoniul muzeului, strâns între anii 1920-1943, a fost evacuat în timpul războiului în comuna Cornurile, reîntorcându-se din pribegie după anul 1945. Ceea ce mai rămăsese din fostul Muzeu de Arte Frumoase s-a redeschis ca instituție independentă la parterul clădirii primăriei, sub numele de Pinacoteca Municipiului Ploiești.
Toma T. Socolescu, între anii 1945-1960 (an deces), a fost traumatizat de noul regim, atât economic cât și politic, încât puținii istorici, între care și Mihai Apostol, au mai avut curajul să scrie despre realizările lui.
Cu trecerea anilor, muzeul și-a schimbat de câteva ori numele, sediul, conducerea și forul tutelar, devenind Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus, prin Hotărârea Consiliului Județean Prahova, nr. 188 din 23 decembrie 2005. Această hotărâre a fost motivată printr-o Expunere de Motive nedocumentată, cu multe erori în paragraful doi, care, referindu-se la Ion Ionescu-Quintus, are următorul conținut: Fondator, în 1921, alături de arhitectul Toma T. Socolescu, scriitorul I. A. Bassarabescu şi istoricul D. Munteanu-Râmnic, al Bibliotecii Populare „Nicolae Iorga”, devenită ulterior o parte componentă a Aşezămintelor Culturale „Nicolae Iorga”, Ion Ionescu-Quintus şi-a adus o importantă contribuţie la înfiinţarea, în noiembrie 1931, a Pinacotecii Municipiului Ploieşti, colecţie publică de artă contemporană românească în care îşi are originea Muzeul de Artă din Ploieşti. Prieten apropiat al unor valoroşi artişti din respectiva perioadă, între care Gheorghe Petraşcu şi Marius Bunescu, împătimit colecţionar de artă, Ion Ionescu-Quintus nu a precupeţit niciun efort pentru a obţine din partea autorităţilor ploieştene un important sprijin financiar care a permis îmbogăţirea continuă a patrimoniului Pinacotecii, făcând şi donaţii din propria-i colecţie. (6)
În acest paragraf, anul corect de înființare a bibliotecii și a Așezământului Cultural „Nicolae Iorga”este 1920, nu 1921. Fondatorii nu sunt prezentați în ordinea înscrisă în Actul de constituire din anul 1933, primul înscris fiind vice-președintele Ion Ionescu-Quintus, în locul președintelui Toma T. Socolescu. Contribuția și efortul pentru sprijinul financiar au fost colective, inițiate de același președinte, autorul (uneori chiar scriitorul) și semnatarul tuturor intervențiilor, din anul 1930, alături de membrii Comitetului de Conducere, între care era și Ion Ionescu-Quintus ca vice-președinte. Prin acele intervenții se solicitau nu numai îmbogăţirea continuă a patrimoniului Pinacotecii din 1931, ci dotarea și sediu pentru Muzeul de Arte Frumoase, așa cum și-l doriseră membrii fondatori în anul 1920. Acțiunea din Expunerea de Motive, formulată prin expresia:„ donații din propria colecție”, nu s-a întâmplat în timpul vieții lui Ion Ionescu-Quintus, decedat în septembrie 1933, fapta rămânând doar un vis al lui Quintus nerealizat, așa cum confirmă Socolescu în monografia din 1937 și în lucrarea Amintiri.
(7) În rezumat, se poate spune că HCJ /2005 a fost emisă avându-se în vedere o expunere de motive incorectă. Erorile ar fi putut evitate, dacă acei cinci consilieri semnatari ar fi cercetat:documentele de arhivă privind constituirea Așezământului Cultural „Nicolae Iorga”, publicate de istoricii C. Dobrescu și M. Rachieru în anul1997, Monografia Orașului Ploiești din anul 1937, retipărită în anul 2003, lucrarea Tradiții Plastice în Orașul Ploiești, autor Mihai Apostol 1971, lucrarea monografică Amintiri a lui Toma T. Socolescu, din 2004, lansată în vara anului 2005, la biblioteca din Ploiești.
Nu a trecut mult timp și Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus, prin reprezentanții lui, au tipărit un nou pliant de informare a vizitatorilor. Paragrafele de început și de final au erori evidente. Pliantul nu este pus în acord cu documentele de arhivă și scrierile oneste existente la apariția lui. Acestea sunt ignorate, necercetate sau ocolite, cu rea credință. Muzeul de Artă ploieștean își are originea în Muzeul de Arte Frumoase, a cărui istorie lipsește din pliant și nu în acea zisă „Pinacotecă” din anul 1931.
După cum precizează documentele de arhivă din anii 1920-1933, menționate în bibliografie, Ion Ionescu-Quintus nu a fost cel mai important ctitor al muzeului. Clădirea construită de Ghiță Ionescu, după decesul lui, așa cum precizează istoricii, a fost înstrăinată de moștenitorii săi în anul 1910. A devenit sediu al administrației locale până în anul 1968 și, de atunci până acum, aceasta este sediul muzeului, fără nicio legătură sau vreo intervenție a familiei Quintus pentru acest fapt. De la apariția pliantului până în prezent, toate informațiile oferite în spațiul public, prin publicațiile muzeului, deformează adevărul istoric al faptelor întâmplate și aduc prejudicii de imagine personalității Toma T. Socolescu, prin plasarea în planul al doilea între ctitori și prin ștergerea strădaniei pentru realizarea Muzeului de arte frumoase, între anii 1920-1943. Concomitent, la casa muzeului s-a putut cumpăra și pliantul anterior anului 2005, în care Toma T. Socolescu are locul meritat, fiind menționat primul și în care nu se prezintă merite deosebite pentru Ion Ionescu-Quintus.

(va continua)


6. Extras din Expunerea de motive anexată H. C. J. Prahova, nr. 188 din 23 decembrie 2005, Toma T. Socolescu, AMINTIRI, București, Editura Caligraf Design, 2004, p 69
7. Toma T. Socolescu, AMINTIRI, București, Editura Caligraf Design, 2004, p 69

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*