Trumpismul românilor

Lucian Avramescu

 

Buni zori, prieteni! Cum stați cu gerul? În aceeași odaie sau aveți domicilii cu intrare separată? Eu m-am sculat cu noaptea în cap – păi unde decât acolo s-ar putea aciua întunericul?! – să plec la un cabinet particular de luat sânge în Urlați.

Se face un an, dacă nu mai bine, de când am ieșit din niște spitale care m-au pipăit pe gânduri și mi-au supus unor radiografii de logică, partea numită creier, unde s-ar produce – cică – laolaltă, judecata și imbecilitatea. Pe mine m-au căutat de cuvinte. Se opreau undeva. N-au găsit barajul. Cele care ies în scris se strecoară ca o apă, printre pietre, și doctorii n-au dat nici de cauzele încarcerării, nici de cele legitime ale evadării.
Fac analiza asta de sânge pentru a o trimite la București, evitând contactele drăgălașe cu spitalul. E, cum s-ar zice, un ritual pentru doctori, spre a nu mă uita și să citească, pe cifre și prin comparații, dacă s-au mai petrecut ceva cataclisme prin mine. Dacă sufletul mi-e întreg.
Scriu în fugă salutul meu de buni zori către voi, cu toate că e cinci și n-aș avea motive de grabă. Vreau să vă împărtășesc o observație făcută zilele trecute și întregită acum, matinal. Suntem mai trumpiști decât americanii care au luat la pumni democrația și au ciobit de măreție Capitoliul. Găsesc pasiunea de tribună de fotbal, cu scaune țăndărite și picioare rupte nu pe gazon, ci în tribune, a suporterilor dinamoviști care asasinau în fiecare individ suspect de stelism, microbistul advers din el. Ruperea de oase din tribunele fotbalului a fost înlocuită de strivirea de țurloaie a găștilor politice. Pe ei, la gioale, omoară-i!
Suporterii lui Trump de pe Dâmbovița par mai numeroși ca la Washington, iar în fiecare dintre răzvrătiții că ”au fost furate alegerile” stă o ură nemărginită, în stare să scoată bojocii din adversarul care-și îngăduie altă opinie. Nu mă mir că două șoșoace de la noi sau de la Chișinău, dar tot aia e, au fost arestate după asaltul la Capitoliu. Nu putea lipsi pătrunjelul din ciorbă!
Ce înjurături pentru cei care nu-l iubeau pe ”Iliescu apare, soarele răsare”, găsind calități nemernicului de Coposu care ”aduce moșierii și ne vinde țara”! Fleacuri și duioșii. Cine-l critică pe Trump e un ”bou îngrămădit”, iar cine găsește calități politice mai așezate vârstnicului Biden e o ”vită încălțată”. Mamele sunt convocate cu diversele lor intrări spre a fi pângărite, iar pasiunile clocotesc pe Mississippiul Dâmboviței de parcă paradirea democrației americane ne-ar privi direct, mai tare ca pensia și prețul verzei murate în Crângași. Românul, n-am știut până azi, nu e doar simpatizant sau antipatizant american, ci e american. Chestiunea de peste Ocean scoate din el flăcări, iar unii și-au descoperit vitejii minerești și ar pleca mintenaș cu bâta la subsuoară să facă ordine în lumea care nu pricepe că ”tânărul” Trump (mai mic cu trei ani decât Biden) trebuia lăsat să domnească pe viață.
Popor vulcanic, românii! Temperamente de cratiță uitată pe foc și de uliță cu băga-mi-aș. Chibițăm, înjurându-ne între noi vânjos și anonim, pe o chestiune care n-ar trebui să ne otrăvească atât, fiindcă se petrece peste băltoaca Atlanticului. Oricum, trumpismul a prins aici și tare mă tem că găsește teren propice pentru rădăcini adânci.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*