“Ucigaşii tăcuți” ai Lugojului: ciuma, holera, difteria şi variola

Lugojul a fost un oraş în general apărat de Providenţă şi ferit de mari necazuri. În istorie, cele mai mari catastrofe au fost tragica bătălie de la Lugoj, din 25 septembrie 1695, în care turcii au biruit armata imperială (alături de care luptau şi circa 700 de lugojeni) iar dintre catastrofele naturale, amintim inundaţiile din anii 1912, 1970 şi 1975. Boli mortale şi focare de infecţie Cu toate acestea, istoricii nu iau în considerare ucigaşii tă­cuţi care au decimat po­pu­laţia lugojeană timp de secole. Este vorba despre epidemiile de ciumă, holeră, difterie sau variolă. Dar, vorba aceea, “tot răul spre bine”. Cu tot tragis­mul lor, epidemiile au adus şi lucruri bune pentru oraş. Este vorba de organizarea sis­temului sanitar, grija pentru igienă, introducerea cana­li­ză­rii şi alimentarea urbei cu apă curată, potabilă, dar şi a­pa­riţia primelor spitale înca­drate, la început, de medici mi­litari. Bolile care au făcut ravagii în epocă au determinat autorităţile lugojene să mute cimitirele spre marginea oraşului, pentru eliminarea focarelor de infecţie. Pe teritoriul oraşului au fost descoperite, de altfel, gropi în care morţii erau acoperiţi cu var, măsură de protecţie care indică decesul în urma ciumei. Despre aceste lucruri ne po­ves­tesc doi reputaţi medici lu­gojeni într-o broşură [...]
You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*