Ultimul primar liberal al Lugojului a condus orașul cu peste 80 de ani în urmă

În rubrica noastră, dedicată oamenilor, locurilor și poveștilor pline de savoare din Lugojul de o­dinioară, politica nu-și are în­deob­ște locul. Cu toate acestea, vic­toria categorică obținută de li­be­ralul Claudiu Buciu la Primăria Municipiului Lugoj, cu aproape 52% din voturile exprimate într-un singur tur, ne-a reamintit un fapt interesant. Claudiu Buciu este primul primar liberal al Lugojului de după 1990. Mai mult, este pri­mul primar al Partidului Național Liberal,  după o perioadă foarte îndelungată de timp și anume nu mai puțin de 82 de ani!




Mergând în timp, descoperim că predecesorul său, doctorul Alexandru Bireescu, a fost un foarte destoinic primar al Lugojului, neegalat decât de vajnicul Arpad von Marsovszky, primarul care a stat cel mai mult timp în fruntea urbei, din perioada ante­be­lică. Bireescu a condus Lugojul în anii de maximă dezvoltare e­co­nomică a României interbelice.

Cu ani în urmă, liberalii din oraș au dezvelit o placă memorială amplasată pe casa în care a locuit unul dintre cei mai de seamă primari ai Lugojului. Pe clădirea situată la nr. 2, de pe strada Fă­ge­tu­lui stă scris: ”În această casă a locuit medicul Alexandru Bireescu, primar liberal al municipiului Lugoj 1933-1938”.

Primul regulament de urbanism și o listă impresionantă de realizări

Cu acel prilej, personalitatea primarului Alexandru Bireescu a fost evocată de către Luminița Wallner Bărbulescu, fost director al Muzeului de Istorie și Etnografie din Lugoj: ”Doctor de profesie, Alexandru Bireescu s-a dovedit a fi un primar de frunte, prin modul în care a gestionat problemele orașului. În calitate de primar al Lugojului, între anii 1933-1938, Alexandru Bireescu s-a remarcat prin conduită și muncă administrativă, fiind a­preciat de oficialitățile României in­terbelice, care l-au decorat, în anul 1934, cu Ordinul ”Coroana României” în grad de Cavaler.

De numele său se leagă consolidarea unei părți însemnate din malurile Timișului, pietruirea unui număr mare de srrăzi, repararea fântânilor arteziene ca și forarea unora noi, schimbarea plăcuțelor cu inscripțio­narea străzilor și a numerelor de casă ce dăinuiau încă la Lugoj de pe vremea Austro-Ungariei, mutarea pieței din fața Bisericii Unite în spatele Prefecturii, modernizarea Hotelului Dacia, aflat în proprietatea Pri­măriei, a Teatrului, a Fabricii de Gheață din incinta Abatorului, a Uzinei Electrice, precum și alte lucrări legate de înfățișarea și bunul mers al urbei. De o deose­bită importanță a fost inițierea, prin serviciul de specialitate al pri­măriei, a primului regulament de urbanism, inexistent până la acea dată, adaptat la necesitățile orașului. Tot în timpul său, în anul 1935, s-a realizat și planul pentru construirea Podului de Beton, al cărui proiect și lucrări au fost apro­bate în anul 1937. Urmare a demersurilor sale, susținute de parlamentarii liberali, orașul Lugoj a fost ridicat, în anul 1934, la rangul de municipiu, după ce cu un an înainte municipalitatea a acordat ministrului Nicolae Titulescu titlul de Cetățean de Onoare al Lugojului, diploma fiindu-i remisă de o delegație a orașului, condusă de primarul Bireescu, în 1935. (…) În perioada cât a fost primar a evitat încheierea de contracte dezavantajoase pentru Primărie, a încurajat dezvoltarea industriei mici și mijlocii și toate acțiunile sale s-au desfășurat cu respectarea legii. Alexandru Bireescu a fost o victimă a regimului comunist. În anul 1952 a fost arestat, fiind acuzat că a fost prieten cu colonelul Ion Uță, comandantul trupelor de rezistență împotriva comunismului din Munții Semenicului și fost prefect al județului Severin, între anii 1943-1944. A fost ridicat de securitatea din Lugoj, comandată de Kling și a decedat în anul 1953, în urma torturilor la care a fost supus, în închisoarea Popa Șapcă din Timișoara.

”Dușman al poporului”?

Doctorul Dan Traian Demeter, nepotul marelui tenor Traian Grozăvescu, un bun cunoscător al istoriei Lugojului, ne vorbea despre soarta cutremurătoare a doctorului Alexandru ”Șandorică” Bireescu.

”Medic al spitalului lugojean, a fost unul dintre cei mai destoinici primari ai Lugojului din perioada interbelică. Interesant este că, la alegerile din din 16 martie 1930, liberalul Alexandru Bireescu s-a confruntat cu… libe­ralul Ioan Harambașa. Ajuns în fruntea orașului, Bireescu nu a uitat de unde a plecat și a ajutat mult spitalul. Regimul stalinist i-a ”răsplătit” din plin binele. Devenit ”dușman al poporului”, Bireescu a fost executat ca un câine”, după spusele dr. Demeter.

Înmormântat fără cruce la căpătâi, a fost deshumat mai târziu de fa­mi­lie, care l-a recunoscut după pantofii roșii pe care îi purta.

A ajuns, prin muncă și competență, un primar respectat și iubit

Ioan Munteanu, în cartea sa, ”Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist” (E.I.B.M.B.O.R., București, 2007), îl așează pe Bireescu printre martirii Lugojului, care nu trebuie uitați de generațiile mai noi. Privind din perspectiva timpului, nu putem decât să ne cutremurăm de nedrep­tă­țile cumplite suferite de acest om devotat orașului și de felul în care a murit, fără o cruce la căpătâi.

”Situația materială, statutul social, prestația profesională de cali­tate l-au așezat firesc între personalitățile de frunte ale Lugojului interbelic. (…) Ajunge, prin muncă și competență, un me­dic reputat, un specialist cu vocație, deosebit de apreciat. Prețuirea desăvârșită de care s-a bucurat în comunitatea Lugojului s-a datorat și acestei conduite morale creștine. Se căsătorește cu tânăra Eugenia, dar nu vor avea copii. Dobândește și o situație materială foarte bună, fiind proprietar a două case în Lugoj, 3 ha teren arabil, 80 ha de pădure”, scrie Munteanu, în cartea sa.

La instaurarea regimului comunist, necazurile se țin lanț

La instaurarea regimului comunist, necazurile se țin lanț. Mai întâi, va fi declarat moșier, cele două case îi sunt naționalizate, iar suprafața agricolă este expropriată.

”Ocupația militară sovietică instaurată în România și impunerea regimului comunist schimbă radical viața lui Alexandru Bireescu, om cunoscut pentru fermitatea cu care susținea valorile morale u­mane. Nu se lasă intimidat de ame­nințările și supravegherea permanentă din partea oamenilor încadrați în Partidul Comunist. Participă activ la campania electo­rală din toamna anului 1946, susținând Partidul Național Liberal. După anul 1947, măsurile represive împotriva sa au fost intensificate. A urmat exproprierea pământului, apoi naționalizarea caselor. Sub aspect material a primit o lovitură decisivă. La 15 aprilie 1952, este arestat de Securitate sub pretextul că făcea parte din Organizația conspirativă anticomunistă ”Comitetul Național de Eliberare”, care pregătea înlăturarea regimului comunist din România. Este cerce­tat la Securitatea din Lugoj și Timișoara până în ianuarie 1953, când este transferat la Penitenciarul din Timișoara. În cursul brutalelor cercetări, a negat cu fermitate acuzațiile formulate de ofițerii anchetatori. Recunoaște că i-a fost propusă încadrarea în organizație, dar a refuzat, fiind om în vârstă, care nu-și mai putea asuma o asemenea răspundere (..) Ofițerii anchetatori sunt nevoiți să accepte neim­plicarea sa directă în orga­nizația respectivă. Îl acuză însă de omisiunea denunțării și uneltire contra ordinei sociale”.

Este acuzat de faptul că, după 23 august 1944, a dus ”o activitate contrarevoluțio­nară și a sprijinit mișcarea liberală”.

O ”acțiune premeditată de exterminare”

”În timpul lungilor și durelor cercetări de la Securitate, s-a îmbolnăvit de pneumonie migrantă, apoi de edem pulmonar, arterio­scle­roză generalizată, sindrom miocardic. O sumară fișă medicală aflată la dosarul din Arhiva Tribunalului Militar atestă o condiție de viață cu totul precară, o degradare fizică generalizată. În iulie 1952, bolile se agravează, dar va fi internat pentru tratament medical abia în 18 ianuarie 1953. Peste o lună, în 17 februarie 1953, a decedat. Atitudinea și acțiunea directă a organelor Securității a fost preme­ditată și a vizat exterminarea fizică a medicului și patriotului Alexandru Bireescu. A rămas credincios până la moarte convingerilor religioase și morale care l-au călăuzit de-a lungul vieții”, mai arată autorul citat, care merită tot respectul pentru munca sa, de punere în valoare a acestei personalități lugojene.

Așa s-a încheiat existența pământească a celui decorat de oficialitățile României interbelice, în anul 1934, cu Ordinul ”Coroana României” în grad de Cavaler, dar amintirea sa va dăinui veșnic.

Articolul Ultimul primar liberal al Lugojului a condus orașul cu peste 80 de ani în urmă apare prima dată în Redeșteptarea.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*