Unirea Slobozia spre Liga 1? Interviu cu Adi Mihalcea despre visul promovării și experiența la națională

A fost campion cu Dinamo și a bucurat tribunele, a câștigat de trei ori Cupa României, a jucat pentru echipa națională, dar și la Genoa sau Verona. Ulterior, a început antrenoratul, activând în staff-ul tehnic al echipei naționale în mandatul lui Cosmin Contra, după experiențe la nivel de club. Întors în Ștefan cel Mare ca tehnician într-o perioadă de degringoladă, a renunțat și a mers apoi la Unirea Slobozia, clubul unde a început fotbalul.

La 45 de ani, Adi Mihalcea e antrenorul revelației din L2. La finele sezonului trecut, abia se salva de la retrogradare. Acum, Unirea e neînvinsă după 5 etape, câștigând cu 6-0 la Brașov, remizând la fosta campioană Astra și cu CSA Steaua. La Slobozia, mirajul Ligii 1 începe să se contureze. Ajutat poate și de amintirea ialomițeană a meteoritului Unirea Urziceni, ajunsă campioană în 2009 și apoi desființată!

“Promovare e departe, iar o pagină de istorie ar fi doar… o pagină!”

– Sincer, crezi într-o promovare istorică a Sloboziei în prima ligă?
– Nu e vorba de crezut. Realist vorbind, obiectivul chiar este clasarea pe locurile 1-10. Lumea se entuziasmează și e frumos, e și firesc. Dar nu avem de ce să punem presiune în plus pentru ceva ce realist nu văd a fi obiectivul nostru. Urmează oricum o serie de 6 meciuri, cea mai grea, în opinia mea. Să fim cumpătați.

– Cum ar fi pentru Ialomița ca, după Unirea Urziceni, o altă Unirea, Slobozia, să joace în Liga 1?
– Nu m-am gândit atât de departe. Nici nu vreau! Impactul ar fi uluitor, s-ar întâmpla lucruri frumoase pentru echipă, oraș, comunitate… dar nu vreau să creștem speranțe!

– Dunărea Călărași, altă echipă la care ai jucat și pe care ai și antrenat-o, a ajuns în Liga 1 și apoi a început căderea. E o pălărie prea mare și un risc important, poate ajunge Slobozia în același tipar?
– Tocmai de aceea trebuie să fim cumpătați. În Liga 1 e nevoie de susțineri financiare de alt nivel și, mai ales, pentru termen mediu și lung. Dacă promovezi doar pentru un sezon, scrii o pagină frumoasă de istorie. Dar riști să rămâi cu o pagină. Nu asta îmi doresc.

Revoluție cu 14 jucători noi!

– Cum s-ar rezuma secretul acestui start de succes, poate să vină Slobozia spre Liga 1?
– La club și la echipă e o liniște constructivă. Pe acest fond, avem din punct de vedere organizatoric și financiar tot ce îmi puteam dori. Toată comunitatea e lângă echipă! Apoi, am avut pregătire foarte bună, 7 săptămâni, durată și nivel cum visam. Am schimbat masiv echipa, avem 14 jucători noi, transferuri sau din pepinieră, față de sezonul trecut. Pe profilurile dorite de mine.

– Contează enorm faptul că ești la echipa unde te-ai format ca jucător, unde ești apreciat de mult timp?
– Sunt acasă. Și când ești acasă, ai șanse mari să te simți cel mai bine! Am venit într-un moment greu în iarnă, dar ne-am salvat de la retrogradare. Știam că există potențial, cunoșteam situația foarte bine. O parte din sufletul meu a rămas oricum mereu aici, chiar dacă am bătut lumea ca jucător și antrenor, apoi.

– Deja apar convocări istorice, aș spune. Ai doi jucători la loturi, unul la U20, unul la U21. Mustacă și Stoica. A mai avut Slobozia așa ceva?
– Nu a mai fost niciodată așa ceva, sunt sigur de asta. Dar trebuie să admitem că și scăderea nivelului de la Liga 1 permite convocări din Liga 2. Eu sunt foarte bucuros atât pentru cei doi jucători, cât și pentru club, dar și pentru munca mea.

“Naționala mi-a schimbat modul de lucru

– Te-ai întoarce antrenor la Dinamo, cândva?
– Vom vedea. Știu că nu ești mulțumit cu acest răspuns. Dar crede-mă că nu evit un alt răspuns. Pur și simplu depinde de atât de multe lucruri, încât dacă aș răspunde concret, ar fi o minciună. Nu mă apuc să detaliez ce înseamnă Dinamo pentru mine, oamenii știu prea bine. Dar depinde de multe lucruri. De aceea, răspunsul acum chiar acesta este: vom vedea!

– S-a schimbat ceva în modul de lucru al antrenorului Adi Mihalcea după experiența în staff-ul echipei naționale și după scurta perioadă la Dinamo?
– Oooo, da! Mai ales după perioada la echipa națională. Mi-am dat seama ce înseamnă în toată profunzimea și complexitatea analiza, antrenamentul și iarăși analiza antrenamentului. Am învățat enorm. Am acumulat și acumulez permanent. A fost o școală de performanță perioada la națională. Am învățat să utilizez tehnologia foarte mult, acum aloc studierii adversarului 20% din timpul pregătirii unui meci.

– Știu că te canalizezi total pe proiectele în care ești implicat, dar nu îți e dor și de echipa națională?
– Ba da, mereu mi-a fost, chiar din prima zi când am plecat. Și îmi va fi mereu! Am jucat pentru România, am antrenat, nu are cum să nu îmi fie.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*