UTA și arădenii, braț la braț pentru un sezon pastelat în Liga 1

Cu Farul a fost servit doar aperitivul. Suporterii UTA-ei reveneau acasă după 7 ani, le-a fost permis să umple doar jumătate din capacitatea noii arene „Francisc Neuman”, iar numele antrenorului echipei adverse impunea un soi de sfială. Oricât tupeu are antrenorul Gică Hagi, fotbalistul Gică Hagi a fost prea mare pentru a fi inamic. Cu atât mai mult la Arad, unde cultura fotbalistică și, în mare, bunul simț sunt la ele acasă. Nu mai vorbim despre relațiile de amiciție dintre galeriile celor doi poli fotbalistici ai țării și gradele Celsius ce au mai înmuiat simțurile.

Cu FCSB „muzica” a fost alta. Rivalitatea provincie – capitală e veche de când lumea, ca și ajutorul pe care cluburile ministeriale le primeau înainte de ’89. Că FCSB nu e Steaua contează mai puțin în mentalul suporterului de rând, o formație bucureșteană nu va fi niciodată primită cu flori pe Mureș. Peste toate, în ecuație intră și „factorul” Gigi Becali. Un personaj convins până în măduva oaselor că bunăstarea financiară îi dă dreptul să se joace de-a antrenorul de fotbal, ba chiar să facă titlu de glorie din asta.

Iar apetisantul fel principal a fost prezentat întregii țări la o oră de maximă audiență. Și a avut de toate, culoare (roșie), gust, arome și o „muzică” de ambianță ce ți-a făcut pielea găină. O delicatețe, de 3 stele Michelin. Fiindcă UTA a fost prea mult plecată din elită, unii de abia acum descoperă ce înseamnă spiritul unei formații de viță nobilă. După chipul și asemănarea creatorului ei. Baronul Francisc Neuman a început povestea imediat după Război, iar generațiile de suporteri „roș-albi” o scriu zi de zi, meci de meci, strigându-și convingerea din adâncul inimii: ”Pentru noi doar UTA contează!”

Un stadion care cântă și aplaudă la unison 90 de minute, plus prelungirile triste de aseară, a devenit o „rara avis” în fotbalul românesc. Acustica noului stadion din Calea Aurel Vlaicu ajută și ea, iar faptul că trupa lui Laszlo Balint se leagă din ce în ce mai bine ajută și el. Fără îndoială, UTA a făcut cel mai bun meci de pe teren propriu de la revenirea în Liga 1, iar publicul a fost catalizator. 8500 de suflete pătrunse de spiritul războinic al celora care au așteptat prea mult să se întoarcă în „templu”, cu favoriții lor în Liga 1.

Evident, galeria cât peluza denumită după legendarul Iosif Petschovschi a fost cea care a dat mereu tonul. ”Din sute de piepturi răsună sonor un cântec ce îndeamnă la glorie/ Ecoul se aude tulburător: UTA! Arad! Victorie!” – a fost mesajul ultrașilor ce a fost urmat întocmai din toate colțurile stadionului. Marea familie „roș-albă” a fost atât de elegantă, atât de distinsă, încât golul de 1-1 al FCSB-ului nu-i putea strica seara.

Câștigul a fost infinit mai mare decât un punct în fața vicecampioanei, deși regretul că nu a fost victorie rămâne. Arădenii și UTA merg elegant braț la braț, iar tabloul acestui sezon se poate transforma într-un pastel. Pensula e la Laszlo Balint, inspirația la Ubbink, Roger și colegii lor, iar modelul în cele patru colțuri ale stadionului cât o galerie.

 

0
0

Articolul UTA și arădenii, braț la braț pentru un sezon pastelat în Liga 1 apare prima dată în Sportarad.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*