Vagi considerații despre piuneza din popou

Lucian Avramescu

 

”Cum de v-ați vaccinat, domnule Avramescu? Vă știam om serios!”
Mesajul l-am primit telefonic, de la o cunoștință pe care începusem s-o uit. Fiind rudă cu soacră-mea de-a doua, care azi este externată cu concluzia vindecat, după ce acum vreo lună abia mai gâfâia ca un rățoi, cu saturația de oxigen 60 (azi are 98, spre slava doctoriței Tănase), n-am putut să nu răspund. Nu e bine să te ai rău cu neamurile soacrei.

Ca ardeleanul, m-am vaccinat, scriu eu pe telefonul meu arheologic. Știi bancul? Nu-l știa.
Unul, de-al dracului, a pus pioneze, piuneze, pineze, că acest cui mic, cu scăfârlia de metal rotundă și excesivă, are variante dialectale, pe canapelele unui compartiment de tren.
S-a trântit pe scaun olteanul, după ce și-a asigurat papornița sus. Au, muică! – a sărit el ca ars, extrăgându-și din fund pioneza. Ți-ai dracu, cu trenurile voastre și cu CFR-ul vostru de căcat, după ce că vă mișcați ca Leana lu Fleaşcă pe uliță, de pleacă azi și ajunge poimâine la prăvălia care-i vecină cu ea, ne mai băgați și cuie-n cur!
Ia pioneza și-o zvârle furios pe geam, asigurându-se că nu mai e alta să-i găurească nădragii. Bodogăne că nu mai e lumea ce-a fost, înjură guvernul, președintele, Calea Lactee.
Apare ardeleanul care purcede oarecum la fel, până la un punct. Adică suie geamantanul la bagaje și se lasă domol pe canapea, fix în țepușa minusculă sortită lui. Se lasă pe o rână și încet și-o extrage curios din popou. O privește îndelung. ”O pineză”, concluzionează el doct, după care și-o bagă fix la loc și se reașează nițel chinuit. ”Dacă trebe, trebe!” – este explicația pe care se simte dator s-o dea vecinului de compartiment.
Ei bine, eu cu vaccinul sunt ca ardeleanul cu pineza. Consoarta m-a programat, am fost de două ori la așezământul vaccinărilor, niște dudui simpatice mi-au verificat rezistența la găurit a umărului, n-am zis nici pâs, fiindcă dacă ”trebe, trebe” și asta a fost tot. Nu m-a durut nici atunci, nici după, n-am făcut frisoane și am rămas la fel de mut ca înainte.
Aseară am citit ceva despre evoluția acestui virus care arată ca un gândac de Colorado. El e pozat cu aparate de mărit invizibilul, fiindcă se poate îmbrăca el ca de nuntă că ochiul omenesc tot nu-l vede.
Unele poze, în variante sud-africană, engleză, americană, ni-l arată ca pe o minge de tenis sau ca pe o căpușă cu zimți de curcubeu. Cred că în materie de costumație e cel mai elegant virus. Bate ciuma, holera, helicobacter pylori și hoplocampa minuta, cea care omoară prunele. Dar astea-s mai mult viermi pe când Corona e ceva ce nu există, ca girafa.
Coronavirulul este definit ca mult mai inteligent decât omul. Este populația extraterestră invadatoare. A pus ochii pe Pământ, i-a plăcut că rimează coloristic cu el și a zis hai să-i dăm pe ăia de locuiesc acolo afară și să ne instalăm.
Un doctor spune că dacă vaccinarea nu se va petrece rapid, alte batalioane de Corona, adaptate la vaccin, vor spulbera succesul relativ de până acum și trebuie găsite alte forme de luptă cu inamicul genial.
Noi, zicea aseară, nițel încurcat, colonelul uns comandant suprem al asaltului cu seringi, facem în general ce face Europa, America.
Dar dacă, întreb eu ca mârlanul, Europa e proastă? Dar dacă pe America n-o duce capul? Ei, nici chiar așa! Uite, chiar așa!
Pe vremuri, un român descoperea epocal insulina. Vuia și Vlaicu ne-au făcut să zburăm, călare pe un motor cu două aripi, iar Coandă i-a dat brânci să depășească viteza sunetului. De ce nu ne luăm noi inamicul de frizură și să-l vaccinăm românește? Nu știu cu ce că nu-s savant, iar poeziile mele nu omoară extratereștri, fiindcă marțienii ăștia sunt, fanții Corona, nu bulbucații din filme. Ei atacă pe fronturi multiple, iar de la noi au preluat doar ideea iscoadelor diversioniste cumpărate de la inamic. Ele sunt de-ale noastre și se cheamă șoșoace. Prin ele valurile invadatoare cuprind mai iute mulțimile derutate și rămase fără încredere.
Cum m-am vaccinat eu? Ca ardeleanul, v-am zis, cu piuneza.
Gata, buni zori prieteni! Am încercat să glumesc, dar nu mi-a ieșit. Pe dedesubt sunt prea încruntat. Fiți voi veseli și bucurați-vă de ziua care începe să facă loc soarelui, ou ud care iese din pădurile de pe Bobaru și la prânz va cloci peste universul doldora de ambulanțe.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*