Voinţa bate neputinţa

CSO Plopeni – Olimpic Cetate Râșnov 2 – 0 (1 – 0)

Stadion: Gheorghe Șilaev (Plopeni). Fără spectatori. Marcatori: Vlad (min. 28), H. Nicolae (min. 90).
CSO Plopeni: Georgescu – Minea, Pripu, Filip, Chejnoiu – Rusu, Butufei (84 Yaya Zoua) – Dumitrașcu (90+2 Iancu), Vlad (cpt.) (79 H. Nicolae), Marinescu – Ciobanu (90+2 V. Popescu). Rezerve neutilizate: Marinică – Puiuleț, R. Ioan, Fieraru, Trică. Antrenor: Iulius Mărgărit.
Olimpic: Petrescu – Suciu, Potecu, Căpățînă, Dobre – David (cpt.), R. Mihai (53 I. Dinu) – Coman (67 Furțea), S. Marin, Vîrlan – Moisin (53 Staicu). Rezerve neutilizate: Gavriș – R. Surdu. Director sportiv: Ciprian Mustață.
Avertismente: Dumitrașcu (61) / Căpățînă (41), David (43).
Au arbitrat: Marius Daniel Bădoiu, Răzvan Claudiu Tudor, Cristian Daniel Ilinca (toți din Craiova).
Observatori: Adrian Gligoraș (Târgoviște), Marin Niță (Măgurele, Ilfov).
Jucătorul meciului: Ciobanu.

George Marin

Mult a mai avut de muncă Plopeniul în a-și îmbogăți zestrea de puncte. Și nu neapărat din cauza oaspeților, care le-au dat frisoane adevărate localnicilor doar în trei rânduri, ci și din cauză că acul indicator al propriei baterii a bătut spre roșu cam devreme. „Cred că suntem singura echipă din serie care nu putem face antrenamente cu regularitate” – ne-a spus antrenorul Mărgărit la finalul meciului, acest regret umbrindu-i oarecum bucuria victoriei.
După ce s-au tras mai multe cornere la poarta brașoveană și după ce Vlad nu a găsit aceeași poartă la degajarea greșită a lui Petrescu, mingea zburând puțin peste transversală (min. 8), o soartă similară a avut-o și lovitura trimisă de Căpățînă(min. 15). Nu s-ar fi ajuns la asemenea situație dacă ea nu ar fost prilejuită de o serie de erori în defensiva plopenară: Filip a dat o pasă dificilă pentru Chejnoiu, acesta a scăpat balonul în corner, lovitură pe care Georgescu a boxat-o deși o putea reține, Vîrlan a șutat, balonul a fost respins și a ajuns la Căpățînă, care… Deja v-am spus ce a făcut. Golul nu a întârziat prea mult. Butufei, aflat în zonă centrală, a pasat în dreapta pentru Filip, a cărui centrare s-a dus dincolo de bara îndepărtată. Ciobanu, luptător pe toată durata partidei, a recentrat mingea la limita careului mic, de unde Cătălin Vlad s-a bucurat de marcajul larg al fundașilor adverși și a înscris (min. 28). Nu s-a mai ivit nimic notabil, afară de acțiunea personală a lui Coman, care a trecut prea ușor de Chejnoiu (min. 41), și un șut tras de Marin de la mare distanță de poartă, acțiunea generând un acces de furie pe banca brașoveană care își dorea o altfel de continuare a fazei (min. 45).
La reluare, Marinescu și Dumitrașcu au schimbat flancurile, dar fără efecte spectaculoase, așa că s-au întors la așezarea inițială după vreun sfert de oră. „Olimpicii” au revenit hotărâți de la cabine, dar, pe lângă hotărâre, mai sunt necesare și altele. Astfel că, în ciuda dominării teritoriale, am notat o singură situație periculoasă în dreptul echipei pregătite în fapt de fostul internațional Romeo Surdu (trecut pe foaia meciului în calitate de jucător): Vîrlan a trimis o centrare puternică pe jos, din dreapta, mingea cu potențial uriaș de… autogol fiind deviată în corner pe lângă cealaltă bară(min. 72). Gazdele au mai încercat poarta o dată prin Dumitrașcu, din lovitură liberă (min. 59) și s-au apărat conștiincios cu un Butufei retras foarte aproape de linia sa defensivă și cu o rază de acțiune limitată– poate și din cauza gabaritului în dezvoltare – dar extinsă numai în situații speciale cum a fost unul dintre cele câteva contraatacuri, cel la care Ciobanu a tras la colțul scurt, Petrescu parând sigur (min. 84). În final, Dumitrașcu a fost la finalizare cu un șut tare, tot după un contraatac (min. 88), și a produs o lovitură liberă pe care a bătut-o tot el, din dreapta, aproape de marginea terenului. Mingea a trecut peste tot careul, ajungând la bara îndepărtată de unde tânărul Horia Nicolae a marcat, cu capul, pentru 2-0 (min. 90).
În rest, meciul a fost tipic pentru Liga a III-a, cu mai bunicele, cu mai puțin bune, cu greșeluțe, cu antrenori care strigă la propriii jucători până răgușesc, cu jucători cu burtică mai mică sau mai măricică, cu jucători care răcnesc „au, mă doare!” la fiecare atingere cu adversarul, cu vreo două-trei crampe spre final și cu arbitru care fluieră cum poate și el. Ei, hai, nu trebuie să exagerăm. Arbitrul s-a prins, în câteva rânduri, că nu chiar la toate strigătele trebuie dată o lovitură liberă.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*