Vremea când Dumnezeu a devenit ateu

Florin Tănăsescu

 

Rugina a-nceput să cadă peste brazi. De azi s-a dat dezlegarea la a fi oameni mai buni.
Este decembrie  şi-i nefiresc de cald. Oala cu ciorba de burtă este, însă, la frigider. În sufletul lumii ninge cu ger.

Dumnezeu e discret. Nu caută pricină. Nu se răzbună. Devine, însă, ateu. Şopteşte, discret: „Fiule, este momentul să pleci!”.
Fireşte, în aşteptare la coafor, fariseele vor bate mătănii din gene auzind  aşa veste.
– Dragă, cine-i acest muritor care ne spune că Dumezeu este ateu? Asta-i blasfemie! Care-aţi făcut, fată, piftie?
– Habar n-am! Dacă n-aş avea unghiile date cu lac, m-aş închina. Eh, am făcut şi piftie. Salata de boeuf nu mi-a ieşit. S-a tăiat maioneza.
Dumnezeu repetă:
– Este momentul să pleci, Fiule!
– Tu ce faci, până mă-ntorc eu ?
– Încerc să-i înţeleg pe oameni!
– Nu sunt după chipul şi asemănarea ta?
– După chipul şi asemănarea intereselor, stai liniştit. La Facerea Lumii, ceva am greşit.

– Nu vă înghesuiţi, vă rugăm! Atenţie, s-a deschis şi casa numărul doi. Mall-ul nostru vă aşteaptă cu oferte speciale pentru Sărbătorile Pascale. La noi se reciclează, în premieră mondială, ace de brad ruginite. Le transformăm în piroane sau cuie. Venim aşadar în întâmpinarea dumneavoastră. Timpul trece şi Hristos se-ntoarce iar printre noi! Şi ne găseşte înzăpeziţi. Scuzaţi: nepregătiţi.
– Următorul, vă rog, la casă!
– Bre, dumneata nu ştii să stai la rând? Nu vezi unde-i coada?
– De când vorbeşti, mă, cu mine la persoana întâi, singular?
Dumnezeu repetă:
– Este momentul să fugi din lume!
– Şi cu Tine vorbesc oamenii la persona întâi. De unde atâta trufie? Atâta mânie? Atâta mândrie?
– Ceva s-a-ntâmplat cu ei. Poate că lumea are nevoie de un alt Dumnezeu.
– Patronul mall-ului înţelege nerăbdarea multora dintre dumneavoastră. Aţi fost o perioadă – unii zile, alţii, chiar săptămâni – , oameni buni. Acum, aveţi nevoie de băutură şi de mâncare. La promoţie avem acum, după Crăciun, multă, multă defulare. Şi-njurăturile de rigoare. Ambalate sau vărsate.
Rugina a căzut  peste Pomii de Crăciun. Lumea se scutură de zăpezile de altădată. Nu şi de zoaiele şi scrumul de-acum. În suflete, mocneşte, iar, gerul atâtor şi-atâtor ani. Dumnezeu? S-a convertit după chipul şi asemănarea oamenilor. E un pic mai ateu.
Totuşi, se roagă la un alt Dumnezeu: „Cred în omenia omenirii. Ajută necredinţei ei!”
La mall se vinde carne de miel. În pădure s-aud dinţii de fierăstrău. Muşcă din lemn, muşcă din omenie.
Crucea e gata. Piroanele-s ascuţite. Pleacă şi colindele, dispare mirosul de cetină.
E aşteptat doar Hristos să revină.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*