Ziua în care parcurile au tăcut

De ceva timp, o fotografie cu un puternic impact asupra privitorului circulă online, redistri­bui­tă de sute de ori. Imaginea înfățișează un copil privind trist către un loc de joacă dintr-un parc, în care din pricina pande­miei nu are voie să se joace. Oricine și-a luat răgaz măcar câteva clipe să intre în pielea mi­cu­țului realizează că adevă­ra­tele victime ale situației nefericite în care ne aflăm sunt nimeni alții decât copiii.

Cu inocența caracteristică vârstei, lipsiți de povara grea a vârstei adulte, cei mici nu vor înțelege de ce dintr-o dată lumea pe care o știau s-a schimbat. Mai mult decât atât, ziua lor, a tuturor copiilor, se apropie cu pași repezi.




Dar anul acesta, ceva va fi diferit. Parcurile din oraș nu vor răsuna de râsete și glasuri de copii. Spectacolele și activitățile dedicate lor, organizate cu atâta drag în fiecare an, vor lipsi anul acesta din peisajul urban, mutându-se online. Ce paradox! Dacă până acum pă­rin­ții se străduiau să îi determine pe micuți să îți dezlipească ochii de ecranele calculatoarelor, tabletelor inteligente ori telefoanelor și să iasă la joacă, în aer liber, acum e tocmai invers.

Pur și simplu, într-o zi ca oricare alta, copiii au aflat că nu se mai pot întâlni la joacă cu prietenii lor. Dacă își văd pe stradă colegii de grădiniță ori de clasă, nu mai pot alerga voioși către ei, nu îi pot lua de mână și nici nu mai pot împărți jucăriile ca altădată. În parcurile din oraș, leagănele și toboganele sunt goale. Băncile școlilor sunt și ele goale, mirosul de cretă s-a evaporat de mult din sălile de clasă, iar învățământul a devenit un hibrid, un petic peste o gaură mult prea mare, ce nu va suplini în niciun fel prezența cadrelor didactice și a elevilor în grădi­ni­țe, școli și licee. Într-o zi de martie, cuvintele joacă, școală, spectacole sau prieteni au fost înlocuite brusc cu… distanțarea socială.

Desigur, rețelele sociale a­bun­dă de evenimente online. Totul s-a mutat în spațiul virtual. Se fac lecții online, elevii parti­c­ipă la concursuri online, se uită la spectacole online și au întrevederi online. Ba chiar există posibilitatea vizitării muzeelor sau caselor memoriale prin intermediul unui tur virtual, tot din fața calculatorului. Ce simplu pare totul!

Dacă la început setea de nou și prilejul de a sta mai mult acasă i-a bucurat pe copii, a­cum, după aproape trei luni de la închiderea școlilor, rutina aceasta virtuală apasă greu pe umerii lor. Plictisiți, cei mici nu pot să înțeleagă de ce două cuvinte simple, al căror înțeles poate nici nu îl înțeleg pe deplin – distanțarea socială – le-au răpit tot ce le plăcea să facă. Pă­rin­ții, obosiți și ei să se împartă între serviciu, educația copiilor și grija față de aceștia, ridică neputincioși din umeri atunci când aud, tot mai des, întrebarea ”Mami, când pot să mă joc în parc?”.

Anul acesta, de Ziua Copilului, va fi liniște în parcuri. Vor lipsi desenele pe asfalt, iar locurile de joacă vor fi goale.

Copiii vor avea de ales între a-și vedea prietenii de la distanță, în grupuri de câte trei, cu respectarea măsurilor recomandate de autorități, sau să par­ti­cipe la o întâlnire… online. Liniștea nefirească a zilei de 1 iunie 2020 ne va rămâne în minte multă vreme. Va fi ziua în care parcurile au tăcut.

Articolul Ziua în care parcurile au tăcut apare prima dată în Redeșteptarea.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*